E un paradis cînd sunt împreună. În jurul lor nu e nimeni, doar ei doi în sînul naturii, veghind luna, ce se oglindeşte în apele lacului. Ei nu se află în lumea reală, ci undeva departe, unde doar ei pot ajunge, e lumea lor şi tot le aparţine. E ca un vis frumos de fericire, unde natura e dictată de sentiment. Sunt două suflete ce s-au născut unul pentru altul, s-au aşteptat de-o viaţă întreagă, au străbătut tot pentru a fi împreună. Dar totuşi undeva au greşit...
Şi acum stau de parcă fără viaţă, pe malurile lacurilor, aşteptînd o lumină divină. Se aşteptau, erau gata să se aştepte şi o veşnicie, pentru a fi din nou împreună, chiar şi o clipă, pentru ei însă această clipă e o viaţă întreagă. Fără dragostea lor chiar şi natura e sumară, cu sălcii stinghere, cu ceţuri brume şi ploi reci. Gîndurile lor hoinăresc singuratice, şi se rătăcesc printre trestiile mari. De parcă căzuse într-o prăpastie, care nu mai are sfîrşit, din care nu mai au nici o scăpare. Meritau să mai trăiască viaţa cînd nu sunt împreună?
S-au stins...
Se aşteptau pe lacuri diferite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu